Am început cu dorul, o serie ce a continuat călătoriile prin sate cu mare valoare arhitecturală. Am plecat în căutările mele la Muzeul ASTRA din Sibiu, în Viscri, în Rășinari, ca mai apoi să fiu voluntar la Șona, să pot să pictez Rezidența albastră a pictorului Ștefan Câlția, rezidență ce ne-a găzduit pe toată durata taberei, dar și casa lui nea Bucur, de un albastru cer. 
Numele a venit de la sine, fiindu-mi dor de un timp fără timp, fără grabă, doar cu emoția descoperirii. 
Dorul s-a continuat ulterior cu o etapă a frigului, deoarece după perioada de voluntariat mi-am dorit să mă reîntorc la Șona și să îmi dau seama de cum poate fi acest sat într-o perioadă în care nu mai există entuziasmul acela al locului efervescent plin de oameni care vor să ajute.