În primele zile din ianuarie 2020 am revenit la Roșia, curioasă de revederea satului pe care îl cunoșteam din tabăra de restaurare. 

Imaginea era total alta, casele, drumurile, fiind cuprinse de un frig crunt și de solitudine. Efervescența, creată de oamenii ce activau satul în timpul verii, era acum inexistentă. Cadrul conturat arăta cu adevarat realiatatea clădirilor de patrimoniu sau de mare valoare arhitecturală, ce se aflau în ruină. 

Traseul de pictură a fost scurt, dibuind prin straturi de lână merinos câteva crochiuri rapide și tremurânde. Am căutat prezența umană prin surprinderea câtorva case, a Pieței istorice, a Bisericii greco-catolice, a Tăului Brazi, realizând că de fapt am căutat în amintirea unei veri pline, a unui alt sat. 

Expoziția a avut loc pe 6 februarie 2020, de ziua Roșiei Montane, bucurându-ne din nou împreună și pregătindu-ne de o nouă vară.

Lucrarile, ce prevestesc tente de albastru, fac parte din acest jurnal de artă, în continuă creștere.