Seria de lucrări este o prezență prin absența unui timp trecut, înghețat în unele momente pentru a crea noi ferestre sau blocat în altele, pierdut. 
Satul Șona se transformă într-un motiv recurent al lucrărilor, generand și contextul spațial al desfășurării traseelor de pictură. 
Primele schițe au fost conturate în zilele de februarie, 2021, la -20 de grade, în aer liber, la Șona. Ne-am plimbat prin sat la pas, de parcă acesta nici n-ar mai fi fost viu. Singurul semn al viețuirii era fumul ce ieșea din hornurile caselor și se pierdea în ceața exterioară. Oltul era înghețat, drumul singur, crucea de la intrarea în sat se vedea difuz, zăpada nu avea pași, ci doar reflexia puternică a soarelui rece. 
Guruițele păreau prea departe, întunecate de o posibilă prezență a urșilor. În drumul spre acestea, caselor în ruină le era și mai frig. Tencuiala cădea în straturi, iar copacii creșteau prin acoperișul prăbușit.
Contrastul este albastru, prin cele câteva fațade restaurate, ce devin puncte reper în această uitare.